Eu ii arunc ocheade discrete si imi vad de butonat. Asta pare sa o intereseze. Se apropie de un felinar, incerc sa-i disting conturul mai bine, desi nu am ochelarii pe nas. Imi amintesc subit ca sunt insurat. Curm suspansul, mai ales ca nu vreau sa-i creez emotii sotiei mele, care e acasa, ingrijindu-l pe cel mic. Misterioasa dama era o... carabiniera. E duminica seara, ma aflu in Roma, in Piazza del Campidoglio, intre Monumentul Emanuele Vittorini (aceasta Casa a poporului italian, ridicata pe ruinele antice in secolul al XIX-lea) si for; caut un subiect pentru articolul pe care trebuie sa-l trimit la ziar. Sunt rupt de realitatea de acasa de o saptamana, nu am acces la internet, la telefon vorbesc rar de tot, citesc cate o carte pe zi, dar in special lucrari serioase despre bestiare patristice si despre unicorni care se lasa momiti de fecioare (adesea nude). Se poate trai foarte bine si asa, poate chiar mai bine decat atunci cand te lasi prins in actualitatea clisoasa din Romania. Imi dau seama ca, in afara familiei si a catorva prieteni, nu imi lipseste nimic: nici presa scrisa, nici televizorul, nici viata literara sau academica din tara. Nu mi-e dor nici macar de un workshop... Habar nu am ce mai fac de-alde Ponta, Antonescu, Basescu sau altii ca ei. Cele doua articole cu tema politica pe care le-am scris in urma cu doua saptamani mi se par la ani distanta. Ca de fiecare data cand nu ma deranjeaza nimic, scrisul meu capata o tenta diaristica. Una peste alta, nici urma de gaste pe Capitoliu. Piata gandita de Michelangelo, in mijlocul careia troneaza o copie a uriasei statui din bronz a lui Marcus Aurelius (originalul a scapat de topire si se afla adapostit in muzeul din stanga mea) este, la orele 22, mai mult decat linistita. Daca mai fac cativa pasi, am la picioare o mare parte din forul roman. O clipa imi trece prin cap ca, de pe Palatin, Nero ar fi avut parte,