Am asistat în ultimele trei luni, într-o tăcere auto-impusă, la ceea ce - în orice ţară normală - ar fi trebuit să fie o schimbare firească, civilizată şi reconfortantă social a puterii politice. M-am bucurat în primele zile că procesul de tranziţie politică părea să decurgă firesc, fără sincope majore în economie, nespectaculos şi inofensiv. O coabitare politică civilizată şi fructuoasă pentru cetăţean părea posibilă şi în România - o ţară care nu exersase până atunci un asemenea regim.

Din nefericire, primele semne încurajatoare au fost înşelătoare: zâmbetele s-au dovedit doar de faţadă, fiecare dintre cele două tabere îşi pregătea de fapt lovitura mortală. În plan economic, speranţele că noul guvern înţelege mai bine economia şi că va încerca să implementeze prudent măcar câteva dintre promisiunile din opoziţie s-au spulberat odată cu decizia politică şocantă de a declara insolvenţa Hidroelectrica. Tinerii politicieni-jurişti cooptaţi în guvern demonstrau astfel că nu înţeleg complexitatea funcţionării unei economii libere şi că nu au niciun fel de scrupule să pârjolească totul în jur prin raţionamente simpliste, urmărind scopuri economice incerte şi călcând în picioare principiul sfânt al finanţelor: încrederea. Celui mai valoros activ al statului român i-a fost aplicat peste week-end un tratament pueril de arest preventiv - întâi îl reţinem, apoi vedem dacă e vinovat. În acelaşi timp cadavre economice în putrefacţie financiară ca Oltchim, Poşta, CFR, Tarom sau TVR agonizează nerestructurate pe banii contribuabilului român. Unde e logica economică, unde e raţionalitatea actului politic, care sunt priorităţile când ai resurse foarte limitate? Efectele acestor măsuri luate în pripă, respectiv amânate la nesfârşit vor atârna greu de gâtul economiei româneşti mulţi ani de-acum înainte!

În plan politic, schimbarea de atitudine s-a produs brusc oda