O opţiune lăudabilă

În Q MAGAZINE, sub semnătura lui Ionuţ Vulpescu, putem citi, ca principal articol, de deschidere, al numărului 137 (din iulie-august), o evocare a lui N. Steinhardt, acum, la centenarul naşterii sale: „Una dintre marile cărţi ale literaturii române din secolul XX, Jurnalul fericirii, începe, pentru cititorul obişnuit, prin a fi profund (şi chiar şocant) paradoxală. Pentru că, târât în închisorile comuniste, în urma unui proces politic, tânărul intelectual declară a fi găsit acolo… fericirea. Se-nţelege că nu fericirea aceea lumească, după care, în zilele noastre, aleargă cei mai mulţi dintre oameni. Puşcăria comunistă a fost, din acest punct de vedere, un infern din care puţini au ieşit întregi. Însă evreul român N. Steinhardt, văzând în puşcărie capacitatea omului de a rezista Răului, atunci când este pătruns de credinţă, s-a botezat acolo, pecetluind astfel un traseu de căutări spirituale pe care îl începuse încă din tinereţe. Fericirea sa, aşadar, a fost fericirea de a-l găsi pe Dumnezeu, de a găsi Calea cea Adevărată, în mijlocul nefericirii celei mai adânci.” De ce semnalăm articolul? Dacă l-am fi descoperit într-o revistă culturală (care are cititorii fideli din categoria iniţiaţi, însă într-un număr restrâns!) ar fi fost un fapt obişnuit. Dar prezenţa sa pe „un teren străin”, adică într-o revistă „colorată”, o revistă de tip magazin, surprinde în mod plăcut. Este o opţiune, ce se cade lăudată, a publicaţiei amintite, aceea de a atrage atenţia publicului larg asupra adevăratelor modele morale şi culturale româneşti.

Împotriva uitării

În ORIZONT nr. 7, Micaela Ghiţescu publică ample fragmente din cartea Între uitare şi memorie, în curs de apariţie la Editura Humanitas. Sunt pagini tulburătoare, care completează dramatica frescă a regimului comunist de la noi: „Prietena mea Mariana fusese ridicată de pe