Vagoane noi, supraveghere video, aer condiţionat şi toalete automatizate. Greu de crezut, dar o călătorie cu trenul, de la Bucureşti la Buzău, nu mai e la fel de traumatizantă ca în urmă cu 10 ani când, pe traseul bătătorit facultate-părinţi, eram săptămânal subiectul experimentului sociologic al CFR "Pune 1000 de oameni într-un loc în care încap doar 100 şi vezi ce se întamplă". E mai bine acum. E chiar mult mai bine, cel puţin din punctul de vedere al confortului. Viteza, "naşii" şi multe altele... au rămas cam la fel.
La o tigara, in vagonul restaurant
Intotdeauna mi-au placut trenurile cu vagon restaurant. Ce placere sa poti bea o cafea in timp ce te zgaiesti pe geam! Si ce pacat ca nu se mai poate fuma in tren!
"Dupa perdea se poate fuma daca doriti" imi spune binevoitor barmanul (la care ma voi referi cu apelativul "Gigel"), un excelent medium, daca stau bine sa ma gandesc, caci mi-a citit perfect in privire pofta de a asocia cafeaua fierbinte cu putin gudron si nicotina. "Se poate fuma aici?" il intreb uimit, in timp ce in mine incepe deja lupta intre fumatorul inrait si justitiarul care imi spunea mama ca trebuie sa fiu daca vreau sa ajung jurnalist “adevarat”. Nu foarte usor ma decid ca varianta a doua e mai interesanta, in timp ce Gigel imi citeste cateva preturi ale produselor pe care le are insirate pe tejghea. "8 lei berea, 8 lei sucul, 8 lei cafeaua. Sunt preturi de bar la noi." imi explica vazandu-mi grimasa de om care parca tocmai a luat un gat de helas.
"Minunat!" ma gandesc in timp ce caut cu ochii o lista de preturi sau ceva asemanator care sa imi confirme ce aud. Din nou, Gigel ma uimeste cu spiritul intuitiv si imi spune ca nu are o lista de preturi. Nici casa de marcat de altfel. Brusc imi aduc aminte ca ma pot bucura de minunatiile tehnologiei si ca pot inregistra intreaga poveste.
Filmez as
