Dacă s-ar fi oprit înaintea ultimului paragraf, scrisoarea lui Jose Manuel Barroso către Victor Ponta nu ar fi fost decât o altă proclamare a grijii Bruxelles-ului pentru soarta democraţiei româneşti. În schimb, este o ameninţare cât se poate de serioasă.
În spiritul vremurilor, preşedintele Comisiei Europene îl înştiinţează pe premier că este "profund preocupat de recentele evoluţii privind procesul de validare a referendumului de către Curtea Constituţională". La fel de profund şi de preocupat a fost şi în ultimele declaraţii şi scrisori. La fel a fost cazul lui Viviane Reding, Wilfried Martens, Comisia de la Veneţia etc.
Adevărul este că toate declaraţiile despre îngrijorările vedetelor Uniunii nu sunt altceva decât politeţuri şi comentarii de bun-simţ, majoritatea exprimate ca răspuns la o întrebare (fiecare oficial european pe care l-am întrebat cum comentează situaţia din România mi-a răspuns, indiferent de grup politic, că este îngrijorat şi că autorităţile trebuie să respecte statul de drept - ce era să spună?). A devenit de bon-ton să spui că te preocupă situaţia statului de drept din România şi independenţa Curţii Constituţionale. Toată lumea dă declaraţii în acest sens, trimite scrisori la Bucureşti, Bucureştiul răspunde că e la fel de preocupat şi că veghează la independenţa Curţii...
Mulţi, însă, s-au oprit cu lectura scrisorii lui Barroso la îngrijorarea preşedintelui CE. Nu acesta este scopul ei, la fel cum ea nu se vrea nici o presiune asupra Curţii Constituţionale în chestiunea referendumului - acel "as soon as possible" nu înseamnă nimic.
În schimb, ceea ce trebuie observat din epistola de la Bruxelles este că, după ce i-a asigurat pe români de preocuparea lui profundă, Barroso are un final cu dedicaţie pentru Guvern: "Comisia Europeană va continua să monitorizeze foarte atent situaţia şi se va concentra mai ales pe eve
