★★★★ Vasile Andru, Păsările cerului, roman, ediţia a II-a revăzută, Suceava, Ed. Accent Print, 2011.

România este denigrată zilnic, în special de români. La o adevărată deşănţare a denigrării a ajuns un realizator de emisiuni TV, Mircea Badea, care o numeşte, rânjind batjocoritor, "Românica". (El nu pleacă însă din România, aflân- du-se în situaţia cuiva care ar urina în cadă şi ar continua să facă baie în ea.)

Împotriva acestui curent, care nedreptăţeşte ţara noastră şi îi aduce prejudicii, scriitorul Vasile Andru evidenţiază în cărţile sale, delicat, ca o fluturare de perdea la un geam deschis, ceea ce e frumos la români. Romanul "Păsările cerului" te face să iubeşti România, fără să cuprindă nici o frază retorică pe tema patriotismului.

Protagonista romanului este o femeie tânără, Tofana Melidon, care încearcă în repetate rânduri, fără succes, să emigreze (ne aflăm în anii 1985-1986). Întrucât nu ştie să facă nimic, decât să fie ea însăşi, nicio ambasadă nu-i aprobă cererea.

Dar ce graţie are această calitate a ei, de a nu şti să facă nimic! Pierdută în reverii, neînţelegând ea însăşi ce vrea, Tofana întârzie oriunde se duce, fără să îşi dea seama că întârzie, fără să aibă, din cauza întârzierii, un sentiment de vinovăţie. Ca şi România, nu ajunge niciodată nicăieri. Dar are farmec, trăieşte liberă, ca păsările cerului. Vasile Andru, care a făcut, ca şi Mircea Eliade călătorii iniţiatice în India, iar în 1990 a înfiinţat Centrul de Practică Isihastă, foloseşte în cunoştinţă de cauză un limbaj sapienţial, care măreşte originalitatea romanului.

O adevărată surpriză o constituie prefaţa semnată de Marian Popa, critic şi istoric literar român remarcabil, stabilit de multă vreme în Germania şi uitat (din neatenţie sau din dorinţa vinovată de a scăpa de un concurent) de criticii şi istoricii literari din România.

P.S. Cărţile îmi po