Nu exista o frumusete standard si nici nu poate sa existe. Dimpotriva, documentele picturale de care dispune istoria ne spun ca atractia feminina s-a schimbat de la o epoca la alta. S-ar parea ca, in antichitatea egipteana sau greaca, un singur criteriu merita luat in seama: tineretea.

In epoca renasterii, modelul de frumusete era femeia cu fata palida, supla si diafana, ca in "Primavara" lui Boticelli. In timpul barocului, era atragatoare femeia robusta, atletica, asemeni modelelor lui Rubens ("rapirea fiicelor lui Leucip"), arata Infoniac.

Pe vremea romantismului, dar si a realismului din secolul al XIX-lea, era atragatoare femeia grasuta, bine hranita, cu miscari lenese, provenita din clasa instarita.

Moda prin care femeia isi impune un sever regim de slabire a aparut dupa ultimul razboi si se pare ca inca nu s-a terminat. Femeile tin la silueta, barbatii le-o apreciaza si ar fi cu totii la unison, daca n-ar exista un stravechi proverb: "de gustibus non disputandum".

Nu ma abtin sa nu redau si varianta romaneasca, parca mai frumoasa decat cea clasica: "nu-i frumos ce-i frumos, ci-i frumos ce-mi place mie".

Varianta asta spune totul despre frumusete si anume ca esti frumoasa, daca i-ai placut celui caruia ai vrut sa-i placi. Este adevarul cel mai adevarat. Cine nu crede in adevar, n-are decat sa creada in mituri.

Primul mit: sunt preferate blondele

Ideea este generalizata, multe brunete se fac blonde, dar parerile sunt controversate. Ba chiar, cercetarile specialistilor sustin ca majoritatea barbatilor se concentreaza pe figuri brunete. Femeile insa sunt convinse ca tot blonde le sta mai bine. Trebuie insa retinut ca ele prefera aceasta postura, nu barbatii.

Alt mit: este "ucigatoare" femeia inalta si cu picioare lungi

Sa fim seriosi: orice barbat isi doreste o