De multe ori, tarile bogate in resurse nu stiu sa adopte strategii de crestere economica durabila.

Aceste state nu inteleg ca, daca nu reinvestesc profiturile obtinute din bogatia subsolului in investitii productive la sol, bogatia nationala va deveni iluzorie, iar poporul va ramane sarac sau chiar va saraci si mai mult.

Mirajul resurselor naturale

Adesea, disfunctiile politice exacerbeaza problema, iar accesul la resurse se transforma in conflicte sociale, pe fondul unor carmuiri corupte si nedemocratice.

Asa se face ca unii ajung sa se intrebe in ce masura numeroasele resurse naturale gasite recent in tari africane, ca Uganda, Ghana, Tanzania si Mozambic, vor fi o binecuvantare pentru popoarele sarace ale acestor tari si in ce masura vor fi un blestem, menit sa adanceasca si mai mult saracia, comenteaza Project Syndicate.

Experienta de pana acum a aratat ca, in multe tari bogate ca resurse, viata este mai grea decat in altele, fara rersurse.

In principiu, bogatiile naturale ar trebui sa permita statului incasarea de impozite pentru a finanta educatia, sanatatea, dezvoltarea si asigurarea locurilor de munca. In realitate, adesea impozitele iau calea coruptiei in buzunarele functionarilor, iar profitul paraseste teritoriul statului cel bogat in resurse.

Numeroasele studii facute pe aceasta tema au ajuns la concluzia ca economia tarilor bogate, dar cu oameni saraci se loveste de trei factori greu de surmontat:

Problema cu marile contracte "batute in cuie"

Primul. Resursele bogate ale tarii duc la intarirea propriei monezi, ceea ce loveste in celelalte exporturi ale tarii - in afara materiilor prime - respectiv produsele prelucrate.

Al doilea. Extractia se realizeaza cu forta de munca putina si ieftina. Patronatul n-are interesul sa dezvolte alte sectoa