Cine nu a fost copil? Cine nu a gustat din mireasma frumusetii anilor copilariei? Copilaria este, fara doar si poate, cea mai frumoasa perioada din viata unui om. Desi, foarte multi dintre noi avem tendinta sa o minimalizam, ea ne poate aduce chiar profesia vietii noastre.

Cui nu ii este dor de anii copilariei? Cine nu isi aduce aminte de primii ani de viata petrecuti alaturi de familie, rude, prieteni, cunostinte, o lume desprinsa din basme cu zane si feti-frumosi, cu locuri si jocuri magice, incarcate de armonie, veselie si fericire?

De gingasia, naivitatea, imaginatia si creativitatea copilului care lua soarele de pe cer si il muta unde vroia el? Pentru ca, nu-i asa, fara naivitate, nu exista adevar si frumusete.

Specialistii in domeniu, printre care si Victor Frankl, spun ca in determinarea profesiei trebuie sa se tina seama de dorintele copilului, de sentimente, de talentul acestuia, dar cel mai important lucru este descoperirea jocului preferat sau ceea ce face repetat si cu foarte multa placere, in primii doisprezece ani din viata.

Pe de o parte, dorintele copilului privitoare la profesia pe care o va exercita cand va fi adult sunt foarte importante si de acestea va trebui sa tina cont parintii. E adevarat ca sunt persoane predestinate pentru o anumita profesie. Spre exemplu, numerosi actori celebri au declarat ca aceasta este meseria pe care au visat-o intotdeauna, asa cum multi doctori de cariera povestesc cumsacrificau jucariile deplus sau animalutele micute pe altarul viitoarei profesii.

Pe de alta parte, nu trebuie neglijat nici talentul pe care il poseda anumiti copii. Fie ca este vorba despre aptitudini ce tin de zona sportiva, artistica, sociala, toate acestea pot fi diagnosticate atat de catre parinti (nu-i greu sa constati ca un copil picteaza infinit mai precis decat un altul sau ca alearga