w560xh316 parintele calistrat de la manastirea vladiceni 5 copy 2

„Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău”(Mt. 17,15)

„L-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece”(Mt. 17,16)

„O, neam necredincios şi îndărătnic!”(Mt. 17,17)

„De ce noi n-am putut să-l scoatem?”(Mt. 17,19)

„Pentru puţina voastră credinţă”(Mt. 17,20)

„Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post”(Mt. 17,21)

„Prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască”(Sol. 2,24)

Atunci când îi mustră pe demonii cuibăriți în ținutul gadarenilor, Mântuitorul Iisus Hristos le îngăduie ca, ieșind din om, să intre într-o turmă de porci care păștea în apropiere: „toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare”(Mt. 8,32). Semn sigur și limpede că diavolul nu dorește binele – nici pe al omului, nici măcar pe al făpturilor necuvântătoare. Adică este mânat doar de invidie și de răutate față de Dumnezeu (Cel Care dintru început l-a creat – dar nu rău și întunecat, ci bun si luminos). Și aceasta pentru că nu-I prețuiește lucrarea și nu iubește ascultarea, ci doar nesupunerea și răzvrătirea.

Iată, de pildă, viclenia și îndrăzneala perfidă cu care se adresează omului („zidirea cea de mare preț” cum îl numea părintele Arsenie Boca, și „cunună a creației” după Sfântul Vasile cel Mare): „Șarpele a zis către femeie: «Nu, nu veţi muri ! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul»” (Fac. 3,4-5). În Carantania, pe Muntele Ispitirii, necunoscând adevărata identitate a lui Iisus (ca Fiul lui Dumnezeu) I se adresează cu aceste cuvinte: „Diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Aces