Exerciţiu de imaginaţie. Se face că Traian Băsescu e preşedinte interimar şi Crin Antonescu preşedinte suspendat. În rest, aceleaşi condiţii, ca acum. Credeţi că s-ar mai ridica Antonescu de la podea?

Nu spun (revenind acum la realitate) că Antonescu e pasiv sau că argumentele sale sunt slabe sau că discursul său este plictisitor. Dimpotrivă, este adversarul cel mai redutabil pentru „cetăţeanul în tricou albastru”.

Însă, în situaţia inversă, cu adevărul şi dreptatea de partea sa, Traian Băsescu l-ar fi ţinut pe Antonescu din KO, în KO. Chiar şi aşa, lovit de 7,4 milioane de ori, scapă din corzi, aleargă prin ring frenetic, ridică la publicul ce-l huiduie degetul mijlociu şi chiar arată şi ce are sub şort; consecutiv, împrăştie rafale de croşee şi upercuturi - chiar dacă nu-şi ating ţinta, crează senzaţia că e în vervă şi invincibil.

Traian e Băsescu, deci Traian Băsescu, deci „dumnezeu pe pământ”, pentru că e cel mai animal politic pe care l-a produs ţărişoara noastră.

D’aia a fost ales primar al Bucureştiului de două ori, el, constănţeanul marinar. Tot d’aia a fost ales preşedinte de două ori. Şi tot d’aia nu-i exclus să rămână preşedinte încă doi ani şi să facă jocurile şi după. (Insist cu acest „d’aia”, fiindcă este argumentul decisiv al celor mai puţin raţionali).

Fireşte, e un animal politic ce stăpâneşte şi aplică cu un talent formidabil faimoasele tehnici ale lui Sun Tzu şi dictonul roman „Divide et impera!”. Însă, dincolo de asta, a fost şi rămâne decisiv instinctul de prădător, forţa cu care îşi loveşte adversarii. Urmărindu-i evoluţia, românii au asistat la partide teribile de wrestling politic, din care Băsescu a ieşit, mereu, campion necontestat, oferindu-le, mereu, spectacol. Expresia „dă de pământ cu toţi” (sau mai golăneasca „îi face pe toţi”) a căpătat, în cazul său, aproape un sens propriu. Şi mai că nu a contat cine a c