Ne aflăm în plin teatru al absurdului. Sau parcă ne-am întors cu secole în urmă, când sultanul, nemulţumit de domnul dâmboviţean, sau ameţit de promsiunile unor boiernaşi că ei vor mări haraciul, trimitea de la Stambul un paşă care avea în buzunarul şalvarilor şnurul de mătase cu care să-l gâtuie pe cel aflat la putere.
Deosebirea ar fi că, acum, se ivesc cam mulţi "sultani", ba din Europa, ba de peste Ocean, care au pretenţia, fiecare, să-i dreseze pe români şi să-i facă să joace după cum le cântă ei, mânaţi de interese mult mai pragmatice şi evident legate de fosta putere, dată jos prin voinţa electoratului. Au urechea larg deschisă la dezinformările şi intoxicările Suspendatului şi ale găştii sale, dar au dopuri când e vorba să audă care e realitatea nudă.
Preşedintele Comisiei de la Veneţia trimite mesaje alarmate privind presiunile asupra Curţii Constituţionale. Onorabilul domn decorat de Băsescu nu ştie că Ponta şi Antonescu au ajuns să li se usuce gura, tot repetând că hotărârile Curţii vor fi respectate întocmai. Asta, în timp ce Băsescu nu încetează să transmită Curţii indicaţii cum şi ce să facă, iar omul lui, Augustin Zegrean, preşedintele CCR, îşi permite să măsluiască o hotărâre a plenului, schimbându-i total sensul.
De la Bruxelles, Jose Manuel Barroso dă iarăşi, neinformat sau minţit de Monica Macovei, cu băţul în baltă, ameninţându-l voalat pe Ponta că e preocupat de "acuzaţiile de presiune şi de intimidare la adresa CCR", la ale cărei cereri Guvernul trebuie să răspundă fără întârziere. Deşi de liste răspunde BEC, ba se află într-un alt fief al lui Băsescu, la Parchetul General şi, oricum, chiar CCR fixase un termen, 31 iulie, care, stai să vezi, lui Băsescu i s-a părut prea lung.
Bomboana pe această colivă vine din SUA, sub chipul asistentului secretarului de stat Philip Gordon care, aşa cum îi stă bine unui emisar de pe P
