In aproape 8 ani in care a fost plasat in fruntea statului, Traian Basescu a avut tot timpul din lume, dar si tot interesul, de a se pregati minutios pentru razboi. Pentru un razboi mai intai cu opozantii sai politici, care de doua ori au reusit sa construiasca o majoritate si sa-l suspende din functie. Si, in final, un razboi cu poporul roman, care l-a demis politic. Si, mai ales dupa experienta primei suspendari, Traian Basescu s-a pregatit, in mod minutios, pentru a face fata celei de a doua incercari. Care era previzibila. Cum a procedat?
Constient fiind ca majoritatea pe care ca presedinte-jucator o detinea in Parlament este efemera, el si-a concentrat atentia asupra altor institutii pe care urma sa le utilizeze la nevoie. In plan intern si in plan extern. Si, timp de 8 ani, dar mai ales de la ultima suspendare pana in prezent, nu a facut altceva decat sa creeze un intreg lant de dependente ale unor personaje, cu ajutorul carora a impanat diferite institutii.
Iata ce s-a intamplat in plan intern. Afisand un comportament democratic in raport cu serviciile secrete, prin numirea in fruntea acestora a unor asa-zisi reprezentanti ai opozitiei, Traian Basescu si-a instalat oamenii de incredere in esaloanele 2, care sunt de fapt cele executive, si in esaloanele inferioare acestora. Serviciile secrete au fost adjudecate si prin crearea la Cotroceni a unei unitati, a carei misiune aparenta era cea de a confrunta si sintetiza informatiile venite din diverse directii. O a doua linie de atac a fost preluarea sub control a Parchetului General si, in mod special, a Directiei Nationale Anticoruptie. Obiectivul a fost realizat prin plantarea in functie cheie a unor personaje aservite politic. In ceea ce priveste magistratura, Basescu s-a concentrat asupra sectiei penale a Inaltei Curti. Unde, profitand, ca si in celelalte situatii, de incapacitatea opozitiei de a
