Faptul că un simplu conaţional, care are dreptul la propria opinie, în nume personal, dar şi al unui grup de semeni, emite un comunicat plin de ultimatumuri, deloc caracteristice unei societăţi democratice, este o chestiune ce ţine de un mod de a se delimita de ceea ce se întâmplă în societatea de azi.

Din acest punct de vedere, nu mă interesează conţinutul afirmaţiilor incendiare, lansate de cetăţeanul român Dogaru Mircea, contra ordinii de drept, în statul ce se străduieşte a salva aparenţele. Dar efectele comunicatului lansat de personajul menţionat, comentat de cotidianul Adevărul, contează în ecuaţia conştiinţei publice.

Pentru naivi, dar şi pentru cei ce vor să supraliciteze forţa sindicatului - apărut cu o conducere autoimpusă, într-un moment de nedreaptă umilire a ex-cadrelor militare, prin reducerea ilegală a pensiilor cuvenite, după ani mulţi de carieră militară – un asemenea comunicat ar pune în mişcare aproximativ 80.000 de pensionari militari.

Prima observaţie? Dintre aceştia, dacă datele oficiale sunt corecte, doar câteva mii au mai rămas cu pensiile momentan reduse. Probabil în jur de 7.000. Ca să fiu generos. Contrar celor care fac din Muc cel Mic, un Superman 2012, majoritatea covârşitoare a acestora sunt camarazi cu o excepţională experienţă în funcţii de conducere, de regulă la eşaloane medii şi mari. Este adevărat că numai în Bucureşti, la un marş transmis de mai toate posturile de televiziune, probabil aproximativ jumătate, din cei 7000, au demonstrat calm, demn, într-o firească stinghereală, în raport cu ţinutele civile – obligaţi fiind de reforma armatei să le poarte mai devreme decât sperau. Dar niciunul dintre acei manifestanţi nu a avut ca intenţie vreo acţiune violentă.

Este real faptul că, în jurul cetăţeanului român Dogaru Mircea se află un nucleu de conaţionali, care, în mod natural, se simt abandonaţi de socie