„Sperăm că nu va fi nevoie să introducem un nou sistem în locul democraţiei", afirma recent premierul maghiar Viktor Orban. Asemenea declaraţii îl entuziasmează pe Crin Antonescu într-atât, încât până la referendumul din 29 iulie îl elogia pe Orban drept politician „al cărui nerv şi a cărei forţă şi personalitate să ştiţi că eu le apreciez".

Interimarul de la Cotroceni care se erijează seară de seară în salvator al României nu are, fireşte, nevoie de meditaţii de la Budapesta cu privire la dezinformări externe, manipulări interne şi continuarea războiului politic în vederea diluării autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului de drept. Poziţia sa constant şi maladiv beligerantă laolaltă cu dublul limbaj al guvernului USL în frunte cu premierul Victor Ponta au dus, acum, la vizita inopinată a asistentului pentru Europa şi Eurasia al secretarului de stat Hillary Clinton. Philip H. Gordon s-a întâlnit nu doar cu oficialii români, ci şi cu membri ai societăţii civile ameninţate de guvernul USL şi forţele sale paramilitare adunate sub comanda colonelului Dogaru. Faptul că Administraţia Obama a ţinut să îşi exprime public "îngrijorarea" faţă de ultimele evenimente politice din România, care "ameninţă separarea democratică a puterilor în stat şi slăbesc independenţa instituţiilor statului", echivalează cu un verdict final al Occidentului asupra acţiunilor USL din această vară.

Decisivă din punct de vedere al cancelariilor occidentale va fi fost determinarea destulor instituţii ale statului român de a nu ceda presiunilor şi ameninţărilor actualei puteri. Drama acestor instituţii şi curajul reprezentanţilor ei de a-şi apăra independenţa şi demnitatea profesională au semnalat Occidentului explicit că România nu merită catalogată ca o cauză pierdută şi abandonată în pripă doar în baza acţiunilor nesăbuite şi disperate ale unor lideri până la urmă v