Când spui Mofleni, te gândeşti la depozitul ecologic amplasat aici, adică groapa de gunoi a oraşului, la cetăţenii de etnie romă, destul de numeroşi în zonă, dar nimeni nu vede problemele cu care se confruntă locuitorii acestui cartier periferic al Craiovei. Un cartier sufocat de gunoaie, acoperit mai tot timpul de mirosul greu al depozitului aşezat în uşa caselor localnicilor.
Aici transportul se face cu un hârb al RAT-ului care abia se mai ţine în şuruburi, canalizarea lipseşte, majoritatea străzilor nu au avut niciodată covor asfaltic. Într-un cuvânt, utilităţile şchioapătă. Localnicii au beneficiat cu ţârâita de o stradă asfaltată, de apă curentă, numai să suporte cu stoicism gunoiul adus aici din întreg oraşul şi din comunele limitrofe. „Noi aici nu am avut asfalt decât când am ieşit în stradă, pe vremea lui Bulucea, că aşa înotam prin nămoale când veneau maşinile ălea cu gunoaiele de curgeau din ele. Ce era aici? Câini, muşte, ţânţari, şobolani! Romii cărau cu căruţele toate resturile. Aşa ne-au asfaltat şi ne-au băgat apă, dar tot sufocaţi de gunoaie stăm“, se plânge Mirela, o localnică de pe strada Abatorului.
Oamenii se bucură şi pentru puţin, dar străzile parcă nu sunt străzi, fără borduri, fără trotuare. Gazele și canalizarea lipsesc. Cu cât pătrunzi mai mult în inima cartierului, aspectele sunt dezolante. Casele sunt ridicate fără noimă, chiar pe locul fostei gropi de gunoi. Copiii se joacă pe maidan, laolaltă cu câinii. Ai impresia că te-ai încurcat într-o poveste urâtă, o secvenţă ruptă dintr-un film, când un pici dezbrăcat vine în grabă cu o mică baionetă în mână, hotărât să-şi apere teritoriul. Şi când te gândeşti că nu te despart decât vreo doi kilometri de centrul Băniei! Localnicii spun că este faţa cea mai urâtă a cartierului, restul este normal, numai că trecerea timpului nu a adus nici o schimbare pentru ei. Administraţia locală î
