Frumuseţea Jocurilor Olimpice: au rămas afacerea unor conservatori care cred în transpiraţie.
Acestea sunt nişte note scrise, pentru el însuşi, de un ziarist-turist la Jocurile Olimpice de la Londra. Ele nu vor mai ajunge, însă, niciodată un articol întreg. Le transcriu aici pentru alţii - cărora le-ar putea, totuşi, folosi.
1. Şi iată-te patru ani mai târziu, după Beijing, déjà departe de tinereţe. Primul ziar pe care l-ai citit la Londra a fost „China Daily" şi nu a fost o întâmplare. Mic, dar pe prima pagină era un articol despre povestea de dragoste dintre Zhao Yunlei şi Zhang Nan, coechipieri la dublu mixt, campioni mondiali. Articolul, semnat de Chen Xiangfeng, începea aşa: „Chiar şi la Jocurile Olimpice, unele dintre cele mai bune poveşti sunt cele de dragoste". I-ai dat dreptate.
2. Era 2.40, în noapte. Ecourile deschiderii se pierdeau deja în intuneric - aici, şi întunericul are tradiţie, ca verdele gazoanelor!, te-ai gândi şi ai scris. Apoi: Londra nu va depăşi Beijingul, nici nu îl concurează, Londra onorează Jocurile altfel, aici, Jocurile sunt doar o parte din viaţă, nu viaţa întreagă, şi poate că e mai bine aşa.
3. Metrou, 2012. Ai privit Revoluţia Jobs-Zuckerberg, da, s-a schimbat lumea - oamenii îşi poartă, de-acum, capetele aplecate înspre adâncul pământului, pare că prelungesc, ca un semn de întrebare inutil, ecranele pâlpâitoare din palmele lor. La Beijing, în 2008, era mai simplu. Ajungea să te priveşti faţă către faţă - încă se putea citi o faţă de om. Se trăieşte a doua viaţă, Internetul a ucis atât de mult din prima şi atât de repede - nici nu ştii când! Ai închis mobilul, care a scos un sunet trist, pe care l-ai auzit prima dată plin de cruzime şi înspăimântător. Sportivii, prinşi cu nesfârşitele lor antrenamente, ai fost sigur, s-au schimbat mai puţin. Frumuseţea Jocurilor Olimpice: au rămas şi acum, după Revoluţi
