Cei doi au fost preşedinţii COSR la ultimele patru ediţii ale Jocurilor Olimpice, amândoi beneficiind de condiţiile create în mandatele anterioare.

Ediţia de la Londra a Jocurilor Olimpice, proaspăt încheiată, a fost cea de-a doua pe care sportivii români au disputat-o sub preşedinţia lui Octavian Morariu. Adică tot atât cât a avut în mandat şi predecesorul său, Ion Ţiriac, în fapt cel care l-a propulsat pe fostul rugbist la şefia COSR. Octavian Morariu, fost preşedinte al Federaţiei de Rugby şi al ANST, a fost un continuator al strategiilor implementate de Ion Ţiriac şi de la acest punct trebuie să pornească şi o analiză a mandatelor celor doi la COSR.

„N-am avut niciun merit la sydney, în 2000"

Ţiriac a preluat şefia Comitetului Olimpic Român în 1998. Ediţiile JO la care a condus delegaţia tricoloră au fost cele mai fructuoase de după Revoluţie, dar chiar fostul tenismen a recunoscut că a beneficiat de grupul de sportivi creat în anii '90, când încă sistemele puternice de pregătire de dinainte de '89 mai funcţionau din inerţie.

„Cele două Olimpiade mi-au adus cea mai mare satisfacţie pe care am avut-o în viaţa sportivă. Dar nu e niciun merit al meu, eu doar am structurat altfel COR pe vremea aia, l-am făcut mult mai independent. În special la Sydney, am avut moştenirea pe care a lăsat-o regimul trecut. Noi am avut nişte sportivi care cu morala şi educaţia regimului trecut erau încă dedicaţi 300 la sută", a explicat de curând Ţiriac într-un interviu. În timpul mandatului său, Ţiriac s-a zbătut, fără rezultat până la urmă, să atragă la COSR fonduri suplimentare de la Loteria Română şi a demarat proiecte de infrastructură, precum Centrul Olimpic. O decizie controversată a lui Ţiriac a fost suspendarea pe viaţă din loturile olimpice a sportivilor prinşi dopaţi, care a fost anulată, apoi, de Morariu.

Morariu are sportiv