Un proiect care le-ar fi putut da persoanelor surdo-mute posibilitatea să apeleze 112 în caz de urgenţă, şi să fie şi înţelese, nu mai poate fi continuat din lipsă de fonduri. Iniţiatoarea proiectului, Ionica Tarău, preşedinta Asociaţiei „1 Iunie 2001” din Buzău trage un semnal de alarmă asupra acestei situaţii extrem de grave care afectează şi discriminează peste 22 de mii de oameni cu surdo-mutitate din întreaga ţară. Printre judeţele în care a fost implementat acest proiect-pilot se numără şi Vrancea, judeţ în care trăiesc 417 oameni care nu aud şi nu pot vorbi. Mai mult, peste 200 de copii cu aceste dizabilităţi, veniţi din mai multe colţuri ale ţării, locuiesc şi învaţă la Şcoala „Elena Doamna” din urbea noastră. „Nici prin mesaje scrise nu pot apela 112 pentru că felul lor de comunicare este diferit. Aşezarea semnelor în propoziţia exprimată prin limbaj mimico-gestual este diferită de aşezarea cuvintelor în propoziţia verbală. Ei se exprimă în cuvinte aşa cum se exprimă prin semne şi sunt dificil de înţeles”, a explicat profesorul Lonia Popescu, omul care de 20 de ani s-a dedicat educaţiei şi nevoilor persoanelor surdo-mute.

Eşti atacat în plină stradă. Îţi ia foc casa. Îţi intră un hoţ în locuinţă. Eşti victima unui accident. Ţi s-a făcut rău, ţie sau celor din familie. Te-ai rătăcit prin munţi. Eşti martorul unei infracţiuni produse sub ochii tăi... şi exemplele pot continua. Ce faci în clipa respectivă? Pui mâna pe telefon şi suni, fireşte, la 112. Un gest pe cât de simplu, pe atât de salvator. Un gest la fel de facil pentru tine, ca om aflat în toate capacităţile fizice şi intelectuale, ca şi legatul la şireturi sau spălatul pe dinţi! Un gest atât de firesc încât pare că face parte din tine, doar ce mare lucru să apelezi şi să comunici prin telefon?!

Dar dacă nu poţi vorbi, pentru că eşti mut? Dar dacă nu poţi auzi când ţi se r