Transplantul este pentru unii unica solutie. Riscurile sunt mari, dar cand stii ca alta rezolvare nu exista, accepti sa primesti transplantul. Din pacate, m-am exprimat gresit. Nimeni nu accepta sa-l primeasca. Cei in cauza accepta sa-l astepte.
De vanzare, rinichi
Asteptarea este totdeauna de durata, intrucat donatorii sunt rari, iar daca ii gasesti, trebuie ca organismul donatorului sa fie compatibil cu cel al primitorului. Problema este cu atat mai complicata, cu cat in nici o tara ciivilizata, "donarea" contra cost nu este permisa de lege.
Exista o etica sociala, conform careia nimeni nu poate vinde altuia o parte din organismul sau si nici nu poate cumpara, platind. Poate primi numai o donatie fara plata, de obicei de la o ruda foarte apropiata. Se mai pot preleva organe si de la o persoana tocmai decedata.
Legea este insa departe de a fi respectata. Sunt frecvente cazuri de oameni din Rusia, Europa Rasariteana, lumea a treia si alte zone, dispuse sa vanda, din cauza dificultatilor materiale. Se ofera, de preferinta, un rinichi, o parte din ficat, o parte din plaman. Oamenii sarmani vand, oamenii bogati cumpara.
Intermediarii negociaza organele
Intre ei, se afla intermediarii, cei care ii depisteaza pe saracii sanatosi, pe bogatii bolnavi si fac targul, incasand "drepturile" de la toti. Daca adaugam si amanuntul ca, uneori, tot ei "arajeaza" si la clinica, inseamna ca am prezentat faptul in toata oroarea sa.
Problema capata conotatii care ii pun in dificultate chiar si pe oamenii legii. Intr-adevar, nu pare prea normala sanctionarea celui care l-a salvat pe altul de la moarte sau a celui care, daca nu se lasa salvat, murea.
In schimb, nu este nici normala si nici morala intermedierea acestor tranzactii, de catre persoane fara scrupule, care profita si de pe urma celui n
