Actriţă în Bucureşti şi la Naţionalul din Craiova, Cerasela Iosifescu crede că acte artistice de mare valoare se fac şi în provincie deoarece actorii sunt mult mai motivaţi

Despre ultimele premii luate de Cerasela Iosifescu, despre condiţia actorului care joacă în provincie şi multe altele am dialogat zilele trecute, prin telefon, cu actriţa Naţionalului din Bănie, ea aflându‑se în vacanţă în Bucureşti.

I.J.: Stagiunea teatrală aţi încheiat-o cu două premii naţionale pentru două spectacole în regia lui Mircea Cornişteanu: cea mai bună actriţă în rol principal la Festivalul Comediei Româneşti de la Bucureşti (FestCO 2012) pentru rolul Veta din spectacolul „O noapte furtunoasă“ de la TNC şi aceeaşi distincţie la prima ediţie a Festivalului Teatrului de Proiecte de la Câmpina pentru rolul din „Două poveşti de amor“ de la ArCuB. Cum v-aţi „lucrat“ cele două roluri premiate? Ce ar mai fi de spus despre aceste distincţii?

C.I.: Sunt la mare ananghie când cineva mă întreabă de lucrul la un rol... N-am conştientizat niciodată cum lucrez în aşa de mare măsură încât să explic concret şi coerent cum fac. Pentru mine este o muncă intimă care cuprinde gândire, chin, bucurie, disperare, nervi, plăcere etc. Sper şi senzaţii paradoxale pe care cineva din afară probabil că le poate înţelege sau crede că e mult mai simplu... Sau poate că eu nu sunt în stare să explic. În orice caz, e frumos!

Cât priveşte premiile... Lipsa de ipocrizie mă face să vă mărturisesc că m-am bucurat sincer.

Părerea spectatorilor contează

I.J.: Premiile primite sunt pentru două roluri din spectacole de Caragiale şi Cehov, roluri diferite din mai toate punctele de vedere, dar ambele au evidenţiat talentul şi originalitatea interpretării dumneavoastră. „Mi se pare o actriţă tulburătoare...“, cam aşa v-a caracterizat pe net un cititor. Dumneavoastră cum v-aţi