* Dupa cum am mai scris, e criza (economica, politica, generala), dar inca e vara, sezonul concediilor. Despre cum se impaca aceste elemente am mai zis, chiar am incercat sa gasim oaze in care ele convietuiesc, dandu-si mina si petrecand ca doi tovarasi de pahar. Am aflat pana acum ca, pe litoral, criza a afectat serviciile hoteliere, restaurantele, distractia; le-a afectat, dar, fiind in Romania, nu prea s-a simtit. Am parasit litoralul cel atragator, nisipul cel nisipos, apa marii cea frumos mirositoare a diverse mizerii si limpede ca asfaltul, plaja cu vraja si briza cu criza, am parasit nivelul marii, pentru a urca pe carari de munte, pe piscuri, pe creste, unde nici vulturii nu au curajul sa se avante, de teama sa nu-i prinda niste turisti hamesiti si sa-i manance. Ne-am oprit pe la jumatatea urcusului, fiindca a batut grindina cu boabe mari, cat ouale de berbec, dupa cum spun batranii. Cand am iesit din barlogul in care ne adapostisem (ursii erau plecati sa scormoneasca prin tomberoane), totul in jur era alb si rece. Pe langa alb si rece, in jur mai era si un localnic, un om de la munte, despre care se spun multe! Parea sa fi suferit de pe urma stihiilor: - Buna ziua, bade... Cine sunteti, cum va cheama si ce faceti aici? - Bonjour. Sunt un om, un localnic, cum se mai spune, indigen... - Bastinas, nu? - Numai sambata sintem bastinasi, ca tinem post vineri, mancam, fasole, varza, cartofi... Deci, tocmai privesc recolta, spre orizont. - E greu sa faci agricultura montana, sa plantezi pe terenuri in panta... - Noroc cu defrisarile care le-a facut niste domni de la Bucuresti, nu spui cine, ca aici au fost paduri de foioase si conifere si ne-am pomenit dupa cateva saptamini cu hectare intregi de arabil cos de alfa... - Cum adica? Vreti sa repetati? - Pai, la ses am fi avut teren arabil. Asa, pe povarnisul inclinat cu unghi alfa, este normal sa fie teren arabil cos a