Poem de Dorel Mihai GAFTONEANU
Motto: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga) Parodie-pamflet cu acente, ecouri şi reverberaţii din „Aţi fost vreodată la Abrud?” de Octavian Goga şi din “Evrika literaturii! S-a găsit veriga lipsă!” de subsemnatul, D.M.G. Cu dedicaţie Primăriei, Consiliului local şi locuitorilor din Vereşti-SUCEAVA. Îmi revine, obsedantă, întrebarea lui O. Goga, Lista de “chestionare” cu turiştii la Abrud, Răspicată şi… directă, ca o statuetă-nud Ce, la prezentări de modă, mai mereu îşi uită toga… Amatori de carpe diem (*), care, clipa o trăiţi, Tot la fel, păstrând modelul, îmi permit să vă întreb, Dacă aţi văzut vreodată- nu la „TiVi” sau pe web, Cum arată azi Vereştiul, printre merii înfloriţi... ..................................................................................... Un captiv printre coline... pajişti pline de verdeaţă, Îmbrăcând râul Sucevei, un frumos aşezământ, Pomenit spre neuitare ca... Edenul pe pământ, Se trezeşte sub alintul soarelui de dimineaţă... Atestat de multă vreme- şase trepte de mileniu, De pe când, la cârma ţării, după cum bătrânii spun, Îşi scria cronologia Alexandru zis cel Bun... O confirmă mari istorici - stâlpii castei din domeniu... Situat pe firul aţei drumului ce le străbate, Leagă două centre grele pe traseu naţional, Cu legende şi istorii, unele, fără egal, Iaşi-Suceava... capitale- din Moldovele uitate... E magnific peisajul, te încântă, te îmbie, Un reper peste hotarul Ţării Verdelui Aprins, Nu ştiu câţi aţi fost acolo, dar pe mine m-a convins... Ca un vis fără de capăt din eterna veşnicie. Buni vecini, cei de aproape... săritori, nevoie mare, Pe potecile-memorii se văd urme încă vii- Trecătoarele amprente de pe când eram copii- Salcea, Dumbrăveni, Udeştiul- nişte „pete de culoare”... (*) trăieşte clipa! (lb. latină) La Vereşti, gene
