Vă provoc să ghiciți ce anume mi-a inspirat titlul acestui articol! Dacă vă gândiți la rușii care ne învață democrația pe undele postului de radio Vocea Rusiei, aplicând principiul binecunoscut al lui Murphy, „cei ce nu pot îi învață pe alții“, vă înșelați. Nici măcar democrația, cum a fost ea înțeleasă de Rus, fost ministru de interne recent demisionat dintr-un „grup infracțional organizat“, nu mi-a fost sursă de inspirație. Ca să nu vă țin în tensiune, vă dau răspunsul atât de greu de ghicit (oare?), muză mi-a fost gustoasa salată „a la russe“, căreia cititoarele gospodine îi cunosc bine rețeta și știu că o greșeală de dozaj o transformă în terci. Democrația, ca orice altă îndeletnicire omenească, se învață prin practică îndelungată. Cei care ne suspectează că nu cunoaștem regulile democratice sunt lipsiți de obiectivitate, deoarece ignoră că timp de 45 de ani românii au exersat statul totalitar, iar, din păcate, nici în perioada anterioară venirii comunismului la putere, România nu a excelat în practica democratică. Ulterior, începutul anilor ’90 a fost marcat nu de încercări de instaurare a rodatei democrații occidentale, ci a uneia „originale“, de inspirație perestroikistă. În școală, cel puțin după știrea mea, nu se predă din păcate consecvent și accesibil ce este democrația, în sensul ei de supremație a legii și nu doar a celui reducționist și simplist de „putere a poporului“. Or în aceste condiții, este clar că învățatul după ureche sau, mai grav, din surse de genul multor posturi actuale de televiziune care distorsionează realitatea în interes ocult, nu a făcut decât să sporească confuzia, iar românul să înțeleagă democrația ca o salată terci în care componentele sunt puse de-a valma și dozate în funcție de interesul de moment al puternicilor „bucătari“ ai zilei.

În compoziția democrației românești actuale, dintre ingredientele lipsă sau în cantita