Când ajungi în apropierea blocului G2 din Cartierul Bahne, supranumit și blocul NATO, ai impresia că ai fost teleportat în altă lume. Poveștile din interior îți depășesc imaginația. Scările de la intrare și pârjolul din jurul blocului te atenționează din start.
Am ajuns ieri aproape de prânz în blocul din Cartierul Bahne pe care mulți focșăneni îl ocolesc. Trebuia să mă întâlnesc cu o femeie pentru a-mi arăta în ce condiții au ajuns să locuiască ea și copiii ei. Recunosc faptul că nu am îndrăznit să urc neînsoțit până la etajul al III-lea unde locuiește Florentina Neagu. Înainte să pășesc în scara blocului mi-am adus aminte că cineva mi-a povestit cum locuitorii din blocul cu pricina au tăiat suportul metalic pentru pubelele de gunoi pentru a-l valorifica la centrele de colectare. Mi-am alungat imediat acest gând și am hotărât să nu judec înainte să cunosc.
Am intrat în scara blocului și pășind pe treptele roase la margini, am ajuns în dreptul celui de-al doilea etaj. Involuntar, am văzut aievea calul urcat la etaj (o poveste auzită de prin Focșani). Un fost viceprimar mi-a povestit cum, la un moment dat, a fost găsit tot un cal, dar de această dată era în camera contorilor. La G2, pentru că sunt 105 locuințe pe patru etaje există o cameră în care se învârt toți contorii. Acolo nu locuiește nimeni. Arareori câte un animal!
În timp ce eu vedeam cai la etaj, mi-am dat seama că sunt totuși într-un bloc și asta pentru că pe scări cobora o fetiță îmbrăcată precum o născuse mama ei. Geamurile sparte și mirosul amestecat de mâncare și alte arome care combinate nu mai pot fi recunoscute m-au adus cu picioarele pe treptele uzate.
Am ajuns la etajul III. Aproape că nu mi-am dat seama că sunt la aproape 10 metri deasupra pământului și asta pentru că am fost ocupat cu gândurile mele.
Cei care au ajuns măcar odată în Brașov, poa
