Nu va mai plictisesc: mai toata lumea a inteles sa relateze anapoda, concentrandu-se pe amanunte irelevante sau inoportune ori discriminand cu o bizara voluptate a obedientei: tot pe sef il punem cap de afis, tot cineva mai rasarit ierarhic aglutineaza textele. O ezitare de ordin deontologic: e bine sa-ti dai cu parerea despre stil si tehnici cand la mijloc e vorba de o tragedie care te pune, probabil, automat intr-un con de meschinarie? Depinde de context, as spune. Langa omul care tocmai pleaca sau a si plecat, evident, e o lipsa de tact sinonima cu prostia. Dar cand realitatea e contrasa in propozitii, cand s-a transformat in text, cred ca poate fi abordata cu mijloacele exegetice specifice. Cu alte cuvinte: nu discut aici despre ceea ce s-a intamplat, ci despre proiectia intamplarii, ma refer exclusiv, cum o sa va convingeti, la expresie, nu la faptul in sine. Si oricat de riscanta moral mi-ar parea (mie, dar si altora) intreprinderea, oricat de cinic va suna, iata, prilejul e numai bun sa pui spotul pe o stare de lucruri pe care fie ca n-o observa nimeni, fie scuipa pe ea din graba, din comoditate sau cine mai stie de ce. Dar gata cu „exordiul", sa trecem la treaba. Acum cateva zile, pe la opt, intr-o comuna de la noi (Morenii Noi), un autocar plin cu oameni (49, potrivit politiei, fata de cele 17 locuri, cat prevedea norma, deci aproape de trei ori mai mult) s-a izbit in plina viteza intr-un sant, opt pasageri murind pe loc, alti doi dandu-si suflarea cateva ore mai tarziu, la spital. Printre victime se afla primarul comunei (un barbat de 39 de ani, fost profesor de muzica si director de liceu) impreuna cu sotia sa. Fiica lor, prezenta si ea in „autocarul mortii" (cu previzibila metafora a presei noastre), se pare ca a scapat cu viata, desi e inca intr-o stare critica. Cam acestea sunt elementele din care presa, contracronometru, a incropit stiri si a alergat a