Înotătorul american, care şi-a anunţat deja retragerea, a cucerit patru medalii de aur şi două de argint la Jocurile încheiate ieri.
România termină Olimpiada 2012 cu 9 prezenţe pe podium, dar numai două medalii de aur.
Cifrele sînt mici bombe. Dacă le aşezi într-o anume ordine sau dacă le citeşti ca pe o poveste, îşi scot la iveală potenţialul exploziv. Explozie egal exclamaţie. Inclusiv în cazul lui Michael Phelps, omul care părea că nu mai are nimic de dezvăluit. Omul care s-a declarat retras din sport în momentul în care a încheiat finala de ştafetă 4x100 metri mixt la Olimpiada londoneză.
Cu 4 medalii de aur şi două de argint, americanul n-a mai repetat perfecţiunea de la Beijing. Acolo a luat startul în opt probe şi le-a cîştigat pe toate! Ceva nemaiîntîlnit, nemaiauzit, nemaivăzut în istoria olimpică. Sau în istorie, punct. Perfecţiunea lui a depins şi de sutimea de secundă cu care a luat aurul la suta fluture în faţa lui Cavici, şi de confortul victoriilor detaşate.
Istorie, nu perfecţiune
La Londra, ştia că va fi imposibil să repete ceea ce a atins în China. A lăsat perfecţiunea şi a luptat pentru istorie. Pentru a deveni sportivul cel mai medaliat la JO din toate timpurile. Recordul era deţinut de fosta gimnastă ex-sovietică Larisa Latînina, cu 18 medalii, dintre care 9 de aur. Phelps a dus linia de clasament, unică şi miraculoasă, la un total de 22 de medalii: 18 de aur, două de argint, două de bronz.
Şi aici intervine arta citirii cifrelor. Ceva ce a observat Simon Rogers pe blogul cotidianului britanic The Guardian. Dacă Michael Phelps era o ţară, el s-ar fi plasat într-un clasament olimpic all-time înaintea Georgiei, Uzbekistanului, Croaţiei, statului Chile, Israelului, Tunisiei, dar şi a Indiei, Taiwanului, Portugaliei, Nigeriei şi Thailandei. Dacă luăm numai aurul, ar fi bătut, spre exemplu, Coreea de Nord.
Mai