Important pentru Romney ar fi ca Ryan sa genereze o doza de energie conservatoare cel putin la fel de consistenta pe cat au adus Palin in competitia trecuta si Quayle in 1988. Recenta decizie a candidatului republican la presedintia Statelor Unite, Mitt Romney, de a-l propune ca vicepresedinte pe congresmanul Paul Ryan ar trebui sa duca la o crestere a interesului public fata de o competitie deocamdata lipsita de idei captivante. Tanar, energic, capabil sa faca legatura intre ideologie si politicile publice, Ryan nu este un politician charismatic, dar a devenit deja un star al partidului gratie proiectului sau de buget. Adulat de conservatorii fiscali, Ryan este laudat - desi uneori doar din varful buzelor - in mai toate cercurile politice care compun marea coalitie de la baza Partidului Republican. Personalitatea candidatului la vicepresedintie, sansele „tichetelor" Romney - Ryan si Obama - Biden ori conexiunea prezidentiale - legislative se vor afla in atentia observatorilor din intreaga lume in urmatoarele doua luni si jumatate. Acum s-ar putea face cateva comentarii asupra semnificatiei tandemului electoral, o procedura interesanta in sine si care nu este aproape deloc prezenta in spatiul european (exceptand cazul Bulgariei). In fapt, s-ar putea spune ca in America metoda tichetului impune o binevenita doza de modestie aspirantului la presedintie, in sensul ca partenerul sau aduce un plus de reprezentativitate echipei. Practica politica americana a incurajat mai degraba rezerva si discretia din partea vicepresedintelui, care urma sa dea dovada de rabdare si sa nu submineze in niciun fel autoritatea presedintelui. Perechea Clinton - Gore a oferit un bun exemplu in acest sens, mai ales in perioada dificila sub aspectul imaginii publice traversata de presedinte, din cauza scandalului Lewinsky. La fel, in anii 1980, George Bush sr. si-a subordonat propriile ambitii l