motto: Locul de naştere al unui univers cu doar două dimensiuni este unghiul drept

După cel de-al 2-lea război mondial, timp de peste un deceniu, în Mamaia nu s-au construit noi locaţii de vile sau hoteluri. Starea politică a României cu evenimentele ce prefigurau anii tulburi şi tulburători ai intrării ţării sub povara ideologică a Marelui Kondukător de la Kremlin, şi a celorlalte instrumente adânc răsturnătoare de firească cale românească au făcut ca sub ocupaţia armatei sovietice, Constanţa să fie decât un port unde Flota sovietică de la Marea Neagră mai avea o bază pe coasta de vest a Pontului.

Mamaia rămăsese cu Hotelul REX (făcut peste noapte casa de odihnă a muncitorilor şi ţăranilor "1 Mai"), cu Cazinoul, cu Palatul Regal, Casa Bărcilor (vapor), Hotelul Albatros şi vilele răzleţite printre vegetaţie dar care, desigur fuseseră naţionalizate şi date spre folos vajnicilor stahanovişti care cu osârdie depăşeau orice normă alături de bravii lor tovarăşi sovhoznici împreunaţi precum secera şi ciocanul de pe roşul steag cu care ne procopsiseră kulturnicii şi komisarii Kremlinului.

Turismul era un cuvânt demult trecut spre letargie pentru că putea promova lenea şi putea strica cheful de treabă al celor ce nu apucaseră să fie încă trimişi la Canal, deportaţi pe cine ştie ce coclauri sau puşi să facă stagii de reeducare la Jilava Gherla Piteşti sau Aiud ori în stuful bezmetic al Deltei.

Abia după ce marele Stalin a devenit trecut şi după ce ruşii cu armată cu tot au fost retraşi din România iar Europa de Est a fost în stare să se mai limpezească spre a rămâne cuminte şi docilă în spatele Cortinei de Fier s-au pus probleme referitoare la capacităţile de a oferi o anume replică staţiunilor rămase în zona decadentului Occident. Războiului Rece luase locul confruntării armate. Războiul Rece avea nevoie de creşterea unor vajnici luptători