Aflată la Bucureşti pentru evaluarea acordului cu România, misiunea FMI a exprimat public îngrijorarea faţă de actualele turbulenţe politice din România. Aceasta, argumentează FMI, ar fi depus eforturi serioase pentru stabilitatea economico-financiară şi pentru reforme structurale profunde, pe care riscă să le compromită acum instabilitatea politică.
Ce putea spune FMI?! Nu numai că, într-adevăr, o instabilitate politică nu poate avea în mod obiectiv decât un impact economic negativ, dar instituţiei, obişnuită să lucreze cu clienţi care nu fac decât să răspundă la comenzi, nu are cum să-i placă înfruntările politice care pot duce la întârzierea îndeplinirii sau chiar la neîndeplinirea comenzilor date.
FMI are însă şi un interes special şi precis în a insista pe implicaţia pretins sau presupus devastatoare a turbulenţelor politice de la Bucureşti asupra economiei. Într-un fel, aceste turbulenţe îi vin mănuşă tocmai acum când a început perioada de constrângătoare rambursare a împrumutului-mamut de la FMI-UE, căci îi oferă ocazia minunată şi chiar nesperată de a găsi un alt vinovat pentru eşecul economic din România decât cel care chiar a şi produs eşecul, anume exact programul prescris României de câtre FMI.
Economia din România 2012 este un eşec palpabil, din orice punct de vedere s-ar face aprecierile şi interpretările. Oricât ar fi de interesat în a face din negru alb şi oricât ar fi de demagog, FMI nu poate să nu vadă eşecul şi, într-un fel, chiar îl şi recunoaşte, în măsura în care vorbeşte despre rezultate sub nivelul anticipărilor şi a revizuit în jos de nu mai puţin de şapte ori pe parcurs propriile previziuni de creştere economică. Instabilitatea politică îi dă o neaşteptată posibilitate ca, aruncându-i în cap căderea leului, lâncezeala PIB-ului şi o eventuală scumpire a împrumuturilor externe, să ascundă eşecul programului să
