O ploaie măruntă a cernut peste Suceava în dimineaţa de 12 august. Chiar dacă la prânz norii s-au mai răvăşit, ploaia a revenit odată cu apropierea serii, răspândind miresme proaspete de lut. Muzicanţii invitaţi la cea de-a şaptea ediţie a Fesivalului Tarafuri şi fanfare, desfăşurată pentru a treia oară la Suceava sub patronajul Muzeului Bucovinei şi al Asociaţiei "Mişcarea de Rezistenţă”, s-au adunat în oraşul din Ţara de fagi însă nu în Muzeul Satului Bucovinean – aşa cum stabiliseră iniţial - ci la sala Dom Polski, în centrul municipiului Suceava. Mai punctuali ca niciodată, în ciuda ploii, sucevenii nu s-au lăsat aşteptaţi, ci şi-au ocupat răbdători locurile în sală pentru a asculta muzica din vetrele satelor din Oltenia, din Mureş, Maramureş şi Bucovina. Aproximativ 400 de oameni au vrut să se convingă că muzicanţii ţărani sunt aşa cum au auzit ei de la cei care i-au urmărit în ediţiile precedente. Le-au ascultat cântecele cu bucurie şi cu atenţie, apreciind în mod special explicaţiile pe care muzicianul Grigore Leşe le-a dat, astfel încât toţi spectatorii, indiferent de profesie, să afle lucruri interesante despre cei care au poposit la Suceava şi şi-au deschis sufletele prin cântec, joc şi strigături. Fiecare cuvânt a fost sorbit de public, într-o linişte deplină, în care s-ar fi auzit şi căderea unui ac pe podea.

Taraful lui Mihai Covaci, zis Diavolul, a a dus cântecul din Maramureş, din Făgetul Sighetului. "Clanul” lui Covaci n-are pereche în tot Maramureşul. Mihai Covaci e ceteraş vestit. Struneşte cetera ca nimeni altul chiar şi după ce, în urma unui accident, a rămas cu doar trei degete la o mână. Muzica lui izvorăşte din suflet şi e slobozită în lume să bucure ori să alunge aleanul. Doi dintre nepoţi – Vasile şi Ghiţă - îi sunt alături. Unul cântă la dobă, celălalt la zongoră şi ascultă cu sfinţenie sfaturile date prin anumite gesturi de Mihai