S-au spus şi s-au scris multe despre listele electorale: că sunt false, că nu sunt actualizate, ba că sunt actualizate, că nu reflectă, ba reflectă realitatea de pe teren. Adevărul este că România e, cum au mai spus-o mulţi, o ţară de hârtie. O ţară întemeiată pe situaţii statistice neclare, pe liste amăgitoare, pe cifre neconcludente şi neverificate de realitate. Avem de a face cu o dublă realitate. Una adăpostită prin cotloanele Biroului Electoral Central, în care, pe listele permanente, se găsesc de toate: şi alegători decedaţi, şi generali de securitate fugiţi dinainte de 1989 în America (Mihai Pacepa) şi mii de alegători care domiciliază la aceeaşi adresă, şi români care nu mai sunt de mult în România. Cealaltă realitate e România noastră cea de toate zilele, cu alegători reali, cu oameni în carne şi oase, care au griji, probleme, idealuri şi care îşi manifestă, pe zi ce trece, o tot mai mare stupoare faţă de spectacolul politic la care asistăm în aceste zile. Iar referendumul de pe 29 iulie nu a făcut decât să pună în lumină discrepanţa uriaşă dintre cele două Românii: cea de hârtie, de pe listele electorale permanente, şi cea din realitatea de zi cu zi.

Desigur, confuzia e sporită şi de instituţiile statului. Ce a cerut Curtea Constituţională a României (un organism politizat în mod inadmisibil, de altfel): actualizarea listelor permanente sau liste actualizate? E posibil ca guvernul condus de Victor Ponta să facă ordine în aceste liste şi să aducă la un numitor comun România de hârtie şi România reală. Să vedem.

Iulian BOLDEA

S-au spus şi s-au scris multe despre listele electorale: că sunt false, că nu sunt actualizate, ba că sunt actualizate, că nu reflectă, ba reflectă realitatea de pe teren. Adevărul este că România e, cum au mai spus-o mulţi, o ţară de hârtie. O ţară întemeiată pe situaţii statistice neclare, pe liste