Tranzacţiile, tranziţiei

(DI)VERSIUNEA VERSOIX

Astăzi, fostul rege al României, ar fi trebuit să se afle în strana voievodală a ctitoriei sale bănăţene: catedrala din Timişoara. De ce tocmai astăzi? Greu de spus. După cum greu de spus este şi de ce invitaţiei mitropolitului Banatului, Nicolae din prima parte a lui '90, s-a hotărît să i se dea curs exact acum, în '92. Deşi în oraşul de pe Bega activiştii monarhişti au făcut pregătiri febrile, deschizînd balconul şi pregătind staţia de amplificare, vădind astfel o mare încredere în intenţiile monarhului şi în posibilităţile practice de realizare a acestei vizite, înclin să cred că toată această poveste a fost o cacealma. O cacealma reuşită, prin care Mihai de România a obligat Guvernul să-l trateze ca pe o parte contractantă la jocul politic ce se desfăşoară în România. Argumente în favoarea acestei ipoteze nu lipsesc. Pînă acum oficialitatea a făcut eforturi remarcabile de a conserva în beneficiul, lui Mihai statutul, de simplu cetăţean. Un cetăţean nu de puţine ori indezirabil, ceea ce a conclus la gesturi pripite (măcar puţin în aparenţă), precum cel de la Crăciunul din '90 episodul de Paşti '90 înscriindu-se, prin contextul electoral, într-o categorie apropiată acelui

de Sfînta Maria '92. Stupefacţia provocată în rîndul conducătorilor opoziţiei de anunţul vizitei intră însă într-o oarecare contradicţie cu planul desfăşurat de invitaţii pe care le adresează, unul după altul, primarii Convenţiei. După cum nici absenţa din ţară exact în acest interval a unor fruntaşi CD-işti, precum dl. Coposu, nu e de natură să clarifice într-o mai mare măsură lucrurile.

Cert este însă un aspect: un emisar al Guvernului (şi nu unul oarecare) a luat drumul noii Canosse, pertractînd cu Maiestatea Sa şi cu consilierii o chestiune care putea fi „lămurită" şi fără un asemenea efort. Dar cu riscuri... Riscul d