„Chiar nu vreau să-mi petrec bătrâneţile în puşcărie“, spune fostul ministru de Interne Ioan Rus în stenogramele Parchetului privind listele elctorale.

Stenogramele date publicităţii la sfârşitul săp­tămânii trecute cu convorbirile dintre miniştrii demisionari Ioan Rus şi Victor Paul Dobre sau discuţiile dintre diverşi an­ga­jaţi ai Ministerului de Interne, printre care de acum deja in­tra­tul în folclorul urban ches­tor Manoloiu, ne oferă ima­gi­nea şi confirmarea faptului că în România a avut loc o lovitură de forţă prin care a fost instalat haosul ins­ti­tu­ţional. Interceptările, efec­tu­a­te de procurorii din Parchetul General cu mandatul Curţii Su­preme de Justiţie, îi arată pe cei de la Ad­ministraţie şi Interne în plin proces orwellian de dizolvare a poporului. Sunt surprinse, în cu­lisele lor, exact etapele care au des­cum­pă­nit presa şi opinia publică: datele con­tra­dic­torii privind listele electorale permanente tri­mise Curţii Constituţionale şi declanşarea pe şest a preambulului la mini-recensământ, ca­re include declararea unui număr gigantic de decedaţi şi încercările de scoatere a românilor cu domiciliul în străinătate de pe listele elec­torale permanente.

Ioan Rus îşi dă seama în ce grozăvie i se cere să se implice. Este antologic fragmentul de pe 3 august, în care Rus se de­clară învins: e prea mult chiar şi pentru el. Adică, una e să susţii la o şuetă TV pla­giatul de la Platon şi Aristotel şi altceva să falsifici do­cu­mente oficiale. „Om fi proşti, dar chiar tâmpiţi nu suntem! Am băgat şi noi de seamă câţi sunt, cum sunt, iar eu nu semnez nici un om în plus sau în minus! Şi cu asta bas­ta! Dacă sunt care cred că ştiu ei mai bine ca noi şi ştiu ei să numere aşa, încât aşa să fie, n-am nici o împotriveală să încurc pe cineva. Că nu înţeleg, că ăsta e un gest politic im­portant care... Bun, e important, dar eu chiar nu vreau să-m