Săptămâna trecută doi deputaţi liberali, Valeriu Munteanu şi Ion Hadârcă, au propus crearea unei comisii de anchetă care să analizeze „soarta dosarelor informatorilor şi agenţilor netitulari ai fostului KGB" în perioada 23 iunie 1990 (declaraţia de suveranitate a RSSM) până la 1 septembrie 2012.

Scopul este acela de a „stabili un cadru oportun pentru o ulterioară aplicare a legii lustraţiei".

Propunerea pare rezonabilă, dat fiind faptul că până la adoptarea unei eventuale legi a lustraţiei, persoane care ar fi vizate de aceasta ar încerca să distrugă dovezile care s-au mai păstrat. Totodată, iniţiativa liberalilor este şi o încercare de a sugera opiniei publice că PL nu se teme de lustraţie, respectiv, în rândurile liderilor acestui partid nu ar fi persoane susceptibile de a fi eliminate din viaţa politică pe motivul colaborării cu poliţia politică sovietică.

Unele mijloace de informare în masă de o anumită orientare politică au interpretat ideea liberalilor ca o încercare de a „numără agenţii şi informatorii KGB fără ai deconspira". Nu mi se pare că asta e problema, întrucât comisia cu pricina este concepută a fi alcătuită din 11 membri, care să reprezinte toate fracţiunile parlamentare. Problema este că PL, principalul iniţiator al creării Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova şi al transferului dosarelor victimelor comunismului de la SIS şi MAI la Arhiva Naţională, nu a dus lucrul până la bun sfârşit şi se apucă de altă ispravă. Or, cele circa 25.000 de dosare transferate de la cele două instituţii de forţă nu au devenit astfel accesibile supravieţuitorilor represiunilor sau rudelor acestora, precum şi cercetătorilor.

Unul dintre impedimente este legat de lipsa spaţiului adecvat pentru ca aceste dosare să fie inventariate şi păstrate în mod corespunzător. O altă chestiune priveşte cadrul l