Una dintre cele mai selecte zone ale Capitalei, Cartierul Cotroceni este totodată şi una dintre cele mai vechi aşezări ale urbei noastre. Primele atestări ale satului Cotroceni datează de pe timpul domniei lui Mihai Viteazu.
Acum 400 de ani, Bucureştiul se întindea de-a lungul malului estic al Dâmboviţei, iar pe partea de vest a râului se găseau mahalalele. În acele vremuri, domnitorul acestori pământuri era Logofătul Şerban Cantacuzino, care în anul 1671, intră în posesia mai multor terenuri, inclusiv satul şi pădurea Cotrocenilor, de la vest de Dâmboviţa. Această expanisune i-a adus, se pare, antipatia mai multor oameni influenţi ai vremii şi în scurt timp, Cantacuzino a fost acuzat că unelteşte împotriva domnitorului Gheorghe Duca şi că încearcă să preia întreaga putere.
Pădurea celor care fugeau de lege
Pentru a-şi salva viaţa, Şerban Cantacuzino fuge din Bucureşti la 7 octombrie 1678 dorind să ajungă în Turcia, unde beneficia de sprijinul paşei. Fiind urmărit de oamenii lui Duca, se adăposteşte timp de trei zile în Pădurea Cotrocenilor, aflată dincolo de satul cu acelaşi nume. În acele vremuri, pădurea deasă a Cotrocenilor era un loc de refugiu pentru cei care doreau să-şi piardă urma, a tâlharilor şi a nelegiuitorilor. În limbajul acelor vremuri, expresia “ a te cotroci” însemna a te ascunde, a-ţi perde urma. De aici şi numele pădurii.
CLICK AICI sau pe fotografii pentru a accesa fotogaleria
După ce mânia lui Ghoerghe Duca se domoleşte, Şerban Cantacuzino se întoarce în oraş şi drept recunoştiinţă pentru localnici şi loc, logofătul ridică aici o mănăstire între anii 1680 şi 1682. faptul că pădurea i-a salvat viaţa este consemnat chiar de către Şerban Cantacuzino, în hrisovul din 1681, dat pentru mănăstire: “chiar din acest loc am fost mântuiţi din mâinile sângeroşilor vrăşmaşi”.
Ivoarele istorice vorbesc des
