Generalul-locotenent în retragere Ion Di Cesare, ultimul aviator cavaler, decorat cu ordinul MihaiViteazul, s-a stins din viaţă în 10 august 2012, măcinat de o boală ireversibilă.

Ion Di Cesare s-a născut la Bucureşti în 1916, şi a urmat cursuri de zbor la Aeroclubul IAR Braşov, unde obţine ”Brevetul de aptitudini de pilot de turism gradul I” în 1936 ,urmat la scurt timp de brevetul internaţional gradul II. Pe 1 iunie 1937 suferă un grav accident aviatic la Braşov, în urma căruia Fleet-ul pe care îl pilota împreună cu IonVoivozeanu se prăbuşeşte de la mică înălţime, acesta din urmă pierzându-şi viaţa.

Urmează Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie de la Cotroceni, absolvită în 1939, şi este repartizat la Flotila I Vânătoare de la Pipera. Ion Di Cesare participă la campaniile celui de-Al Doilea Război Mondial, în principal în cadrul legendarului Grup 7 Vânătoare, unde activează până în 1944. După o scurtă trecere pe Heinkel 112, pilotează numai Messerschmitt-uri, considerate cele mai bune avioane de vânătoare ale momentului.

În 1943 a făcut parte, împreună cu alţi câţiva piloţi de elită de vânătoare, din celebr aFlotilă Udett. De asemenea, în 1944 a luptat, în calitate de comandant de escadrilă, împotriva aviaţiei americane de bombardament, conform Agerpres. La sfârşitul războiului, Di Cesare avea un palmares impresionant: 14 victorii aeriene sigure şi trei probabile (la care se adaugă numeroase victorii la sol), Ordinul Mihai Viteazul, Virtutea Aeronautică în grad de cavaler, Crucea de Fier clasa I cu frunze de stejar de aur şi Frontflug Spange in Gold. Activitatea sa prodigioasă pe front face din Ion Di Cesare unul dintre cei mai buni piloţi români de vânătoare din timpul celui de-Al Doilea Război.

În 1948 este arestat politic, încarcerat la închisorile Malmaison (Bucureşti) şi Piteşti, dar este graţiat din lipsă de probe. Obligat de împrejurări