Deţinătorul celei mai înalte demnităţi în biserică în perioada 1708-1716 s-a implicat şi în politica vremii.
Considerat cel mai mare tipograf al culturii române vechi, alături de Coresi, mitropolitul Antim Ivireanul a fost un demnitar influent în epoca sa. A păstorit turma credincioşilor în momente tulburi, când echilibrul de putere în sud-estul european începea să se clatine.
Din Georgia la Bucureşti, via Constantinopol
Datorită implicării sale în jocurile politice ale vremii, despre a doua parte a vieţii sale şi despre moarte se ştiu mai multe amănunte. În privinţa copilăriei şi a primei tinereţi există încă multe necunoscute.
Se ştie că s-a născut în Georgia (Iviria), însă anul exact nu se cunoaşte. Numele său dinaintea călugăriei a fost Andrei. În împrejurări neclare, a fost luat rob de turci. A trăit mai mulţi ani la Constantinopol. În acea perioadă, a învăţat mai multe limbi străine, precum greaca, araba, slava veche. Tot atunci, s-a iniţiat în arta tiparului, caligrafiei, desenului, broderiei. De asemenea, nu s-au stabilit nici împrejurările şi data exactă a sosirii sale în Ţara Românească. Biografii Sfântului Antim plasează evenimentul între 1688, anul urcării pe tron a lui Constantin Brâncoveanu, şi 1691, anul apariţiei primei tipărituri semnate de Antim. La venirea în Ţara Românească era mirean, dar s-a călugărit după puţină vreme. A condus tipografia Mitropoliei, apoi a fost numit egumen al Mănăstirii Snagov. În 1705 a fost înscăunat episcop al Râmnicului, iar peste trei ani i-a fost încredinţat scaunul de Mitropolit al Ţării Româneşti.
Mitropolit în vremuri tulburi
Antim Ivireanul a asistat la sfârşitul domniilor pământene în Ţara Românească şi la aducerea pe tron a primului domn fanariot. Ultimii doi ani din viaţa mitropolitului au fost plini de evenimente, ale căror cauze erau ceva mai îndepărtate
