Una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale localnicilor din mediul rural, ţesutul la război, se mai păstrează şi se transmite din generaţii în generaţii în satul Dumbrava, comuna Vătava.
Şi ce este mai important localnicii din zonă se mândresc cu veştmintele ţesute la război şi sunt dornici să le arate şi curioşilor cum iau naştere un ştergar, un covor sau o pătură.
Todorica Vlasa este din satul Dumbrava, comuna Vătava şi, la cei 62 de ani ai săi, nu se vede făcând altceva în afară de ţesut la război. Meseria i-a fost dragă încă din tinereţe, motiv pentru care timp de 42 de ani a ţesut zeci de veştminte, covoare, pături, ştergare, draperii. Unele pentru a fi comercializate, altele pentru uzul în propria locuinţă şi pentru a le lăsa mai departe urmaşilor săi. La cea de a opta ediţie a Festivalului de Datini şi Obiceiuri Româneşti de la Răstoliţa, care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, Todorica Vlasa a fost prezentă în căsuţa alegorică a comunei Vătava, pe platoul „La Alei”, unde şi-a adus războiul de ţesut, maşina de tors lâna şi mai multe exponate lucrate de dânsa. Ţesând la război au găsit-o mulţi vizitatori, cărora le-a şi explicat cum funcţionează întregul sistem. „Punem prima dată materia primă pe stative. Tiara se urzeşte într-un urzar, pe urmă se înveleşte pe stative. Apoi prindem tiara pe spate, pe sul, şi pe urmă se dă prin iţe şi ulterior prin spată şi pe urmă în faţă se leagă gura la tiară, se fac cănacii, şi băgăm modelul care depinde de ce lucrăm. În două iţe facem lipidee cu două feţe, lipidee în trei iţe cu o singură faţă, feţe de perini, avem modele în table, la care îi zicem în patre iţe, sunt şi pe o faţă şi pe alta”, a acceptat Todorica Vlasa să ne desluşească puţin din modul cum funcţionează războiul de ţesut.
În funcţie de modelul ales se numără pragurile, formate dintr-un anumit număr de iţe, pentru care