Curtea Constituţioanală a amânat a patra oară verdictul final privind validarea sau invalidarea referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Epopeea listelor electorale este halucinantă şi desprinsă parcă dintr-o schiţă scrisă de I.L. Caragiale.

1. Mai întâi CCR a cerut listele şi numărul de alegători de la MAI.

2. Ministerul a transmis ferm numărul ca apoi, în miez de noapte, să se răzgândească.

3. Premierul Ponta a înţeles că, de fapt, trebuie să numere populaţia ţării.

4. CCR i-a explicat că vrea doar nişte liste.

5. Victor Ponta spune că nu are listele, dar că ştie că sunt la Parchet.

6. Procurorii de la Parchet spun Curţii că au toate listele şi cifrele pe care şi le doresc numai că trebuie să le ceară.

7. CCR decide să le ceară, dar nu de la Parchet, ci de la Guvern, care a spus că nu le are.

CCR s-a poticnit din nou să emită un verdict pentru că doreşte ca Guvernul să îi transmită cifra românilor înscrişi pe listele de vot. Listele şi implicit cifra cerută de CCR se află la o distanţă de 1,9 kilometri de sediul CCR, mai exact la Parchetul General. Procurorii au anunţat că au listele electorale, documente de la INS, de la Evidenţa Populaţiei, de la Biroul Electoral Central, de la Autoritatea Electorală Permanentă, practic toate cifrele refrendumului.

CCR trebuie doar să facă un simplu gest: să ceară datele de la Parchet. Cei 1,9 kilometri dintre sediul Parchetului şi sediul CCR pot fi parcurşi cu maşina în 7 minute (calcul efectuat pe site-ul http://www.viamichelin.com). Listele electorale sunt cuprinse în 100 de volume care probabil încap într-un camion.

Actul I: Curtea cere Guvernului listele

Miercuri 1 august. CCR se reuneşte, dar nu decide nimic în privinţa referendumului. Curtea cere însă date de la Ministerul de Interne şi Institutul Naţional de Statistică. Apare şi p