În Craiova se mănâncă fotbal pe pâine, așa spunea prin 2000, Emil Grădinescu, după un meci din Cupa României, Universitatea – Rapid. Acum în Craiova se plânge după fotbal.
A trecut deja mai bine de un an, a început al doilea sezon fără Știința în fotbal și pentru toți celor care le curge prin vene sânge alb-albastru este deja prea mult. Nu trebuie să mai stăm cu mâinile în sân, am îndurat prea multe și am răbdat până acum, dar și răbdarea are o limită.
Dorul de fotbal este prea mare și cu siguranță tuturor ne este dor de stadionul Ion Oblemenco plin, de serile în care cântam împreună din tot sufletul ,,Cântec pentru Oltenia,, ,ne bucuram la fiecare gol, oftam la orice ratare a juveților și plângeam după câte un eșec.
Prin dispariția fotbalului din Bănie avem un gol în stomac și suferim la fel de mult ca și după despărțirea de marea iubire a vieții. Este greu să îți găsești cuvintele în astfel de momente, dar parcă fotbalul nu mai are aceeași valoare fără Campioana unei mari iubiri, așa cum a intitulat-o marele poet Adrian Păunescu, după titlul pierdut în 1973. Parcă am fi blestemați după anul 2000, Cristi Neamțu, Zoli Crișan, Petre Deselnicu, retrogradarea din 2005 și acum dezafilierea....
Nu îmi imaginam că aș putea trăi aceste clipe de groază, ca am să vorbesc la trecut despre Știința, dar nu voi spune niciodată... „a fost odată, ca niciodată, o frumoasă echipă numită Universitatea Craiova” , deoarece sunt convins că într-o bună zi, fotbalul va renaște ca și Pasărea Phoenix din propria-i cenușă.
http://boomedia.ro
În Craiova se mănâncă fotbal pe pâine, așa spunea prin 2000, Emil Grădinescu, după un meci din Cupa României, Universitatea – Rapid. Acum în Craiova se plânge după fotbal.
A trecut deja mai bine de un an, a început al doilea sezon fără Știința în fotbal și pentru toți celor care le curge prin vene sânge alb-