S-a produs explozia publică a înlocuitorului lui Franks: Erik de Vrijer. A emis cîteva mesaje importante în conferinţa de presă şi în cele cîteva interviuri acordate. Ce trebuie reţinut? Că liberalizarea preţurilor la gaze şi electricitate se accelerează şi că nu mai există nici o şansă de negociere, amînare. S-au subliniat întîrzierile angajamentelor precedente şi s-a anunţat un calendar ferm de scumpiri. “Reîntregirea” va fi o glumă pe lîngă noul salt al preţurilor.

Singurul semnal că existăm şi noi ca parte din negociere este propunerea anunţată de Liviu Voinea – încă la stadiul de firavă iniţiativă – de taxare a plusului rezultat din liberalizările de preţuri la gaz şi energie. Mă îndoiesc că va ieşi, de Vrijer a spus că ştie de discuţiile pe această temă, dar atît, nici măcar n-a spus că se gîndeşte la asta.

Obsesiile rămîn aceleaşi: liberalizarea deschide de fapt drumul către privatizări. Reţeta Petrom, un succes enorm pentru investitorii străini, o pacoste pentru noi, pare să fie nedeclarat singura demnă de luat în seamă…

Dar Erik de Vrijer a mai anunţat ceva. De exemplu că noul cod al muncii şi legea dialogului social nu trebuie să fie schimbate. Ba chiar spune ca Emil Boc că s-ar fi înregistrat un succes în urma noului cod. Nu revin, au fost multe semnale că acel succes e complet iluzoriu şi că, în afară de vulnerabilizarea angajaţilor, nu s-a obţinut decît un nou privilegiu pentru marile corporaţii. Mai rău e că guvernul Ponta a discutat deja cu sindicatele o posibilă revenire la vechile prevederi. Au promis nişte îndreptări de situaţie. Pe cine va alege Ponta între FMI şi sindicate? Ghici ciupercă.

Mai spune de Vrijer că TVA mai mic pentru alimentele de bază e de fapt un ajutor pentru oricine, numai pentru consumatori nu. Complet de acord. Ideea lui Ponta cu TVA mai mic la alimentele de bază era suspectă numai şi dacă vedeai rînjet