Din 2000, este realizatorul emisiunii ”Omul care aduce cartea“, de la PRO TV. În 12 ani, a ajuns să fie recunoscut pe stradă şi să-şi adune un public fidel care-i urmăreşte emisiunea în fiecare dimineaţă. Într-un interviu acordat ProTV Magazin, Dan C. Mihăilescu vorbeşte despre cererile ciudate pe care le primeşte de la admiratorii săi, despre anii de practică pedagogică şi despre viitorul lui în televiziune.
- Sunteţi un cititor de cursă lungă, ca să rămânem în tonul Jocurilor Olimpice recent încheiate. Aţi obosit?
Trag nădejde să nu fiu obosit de lectură nici pe patul de moarte. Numai plăcerea scrisului şi nesaţiul histrionic îmi concurează patima cititului.
- Vi s-a întâmplat să vreţi să citiţi o carte dragă sufletului, pe care să o lăsaţi deoparte pentru că trebuie să terminaţi, mai întâi, cărţile pe care le aveţi de prezentat?
Oooo, bineînţeles. De ani şi ani îmi amân pasiunile şi-mi las lecturile de suflet şi dichis pentru august şi ianuarie. De pildă, când aş fi avut eu vreme să forfotesc prin corespondenţa lui Céline, editată în Pléiade, de nu în săptămâna petrecută vara asta la Şimon-Bran?!
- Aţi reuşit să strângeţi un public extrem de eterogen şi foarte fidel. Aţi mai spus în interviuri că vă recunosc şi opresc pe stradă. Câţi dintre aceştia au şi citit dintre cărţile recomandate de dvs. în emisiune?
Bună întrebare. Să ştiţi că nu foarte mulţi. Aud frecvent variante ale formulei ”aşa mai ştim şi noi ce se publică prin lume, altminteri, nu prea intrăm în librării”. Între altele am aflat că sunt ascultat ”câtă vreme fac sandvişurile pentru copii”, că ”parcă spuneţi poveşti, ca bunicul”, ori că ”de multe ori, mă uit la dvs. ca la un spectacol şi habar n-am despre carte aţi vorbit”.
Ca să nu mai spun de scrisorile admirative ale unor deţinuţi din Piteşti şi Bucureşti, care-mi cer ”Papillon”, cartele telefonice şi
