Dar, ca după orice crimă, urmează reconstituirea din rămăşiţele rămase la locul faptei.

Devine tot mai evident că unii dintre organizatorii puciului din iulie încep să-şi dea seama că au pierdut partida. În declaraţii pentru presa străină, Victor Ponta şi Dan Şova evocă, într-un fel sau altul, posibilitatea ca preşedintele Băsescu să revină la Cotroceni, deşi văd în mod diferit viitorul imediat. Ponta îşi redescoperă subit aptitudini de coabitare, în vreme ce Şova vorbeşte despre o nouă suspendare. Rămâne un fapt că, în doar şase săptămâni, puciul a zdruncinat din temelii aproape tot: Constituţie, legi, instituţii, credibilitatea ţării, relaţii internaţionale şi, nu mai puţin important, nervii tuturor românilor.

Dar, ca după orice crimă, urmează reconstituirea din rămăşiţele rămase la locul faptei. Şi mă opresc acum asupra unui moment de la începutul evenimentelor, trecut cumva sub tăcere din cauza tăvălugului ce a urmat. Puciul a început cu trei execuţii sumare: Avocatul Poporului, preşedintele Senatului şi preşedinta Camerei Deputaţilor. Primului i s-a reproşat că ar fi încălcat legea şi Constituţia, prin faptul că a atacat la Curtea Constituţională nişte ordonanţe de urgenţă, ceea ce era scris chiar în fişa postului. Ceilalţi doi au fost revocaţi fără motiv, prin încălcarea regulamentelor Camerelor, doar pentru că s-au constituit majorităţi ostile atât în birourile permanente, cât şi în plen.

Hotărârile de revocare a celor trei au fost atacate la Curtea Constituţională, care le-a respins ca inadmisibile - ceea ce înseamnă că nu a mai examinat şi motivele sau procedurile prin care au fost revocaţi. Motivările judecătorilor deschid un viitor destul de sumbru pentru cele trei importante funcţii, dar şi pentru altele.

Curtea Constituţională a primit dreptul de a judeca hotărârile Parlamentului în anul 2010 şi a refuzat să-i fie anulat prin