Mavrocordat, „un despot şi un tiran“, a ctitorit Văcăreştii. Ceauşescu, alt despot şi tiran, a dărâmat-o .
Întemeierea Mănăstirii Văcăreşti este legată de numele lui Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot al Ţării Româneşti. Iar sfârşitul ei - de Nicolae Ceauşescu, ultimul lider al României comuniste. Istoria mănăstirii devenită închisoare s-a scris între 1716, anul când s-a pus piatra de temelie, şi 1986, când Văcăreştii au fost demolaţi.
Ctitorul, „despot şi tiran"
„Tiran" i s-a spus lui Ceauşescu după 1989. Dar la fel s-a scris şi despre Nicolae Mavrocordat. „Despot şi aprig tiran", îl caracteriza preotul Marin Dumitrescu, autorul lucrării „Istoricul a 40 de biserici din România", în patru volume, apărute în jurul anului 1900. Preotul Dumitrescu n-a avut multe cuvinte de laudă pentru fanarioţi, chit că erau creştin-ortodocşi, şi au înălţat biserici devenite ulterior fală şi emblemă în oraşul lui Bucur. Prelatul dădea glas, de altfel, opiniei majorităţii elitelor autohtone: domnii „nepământeni", grecii venetici, i-au scos din dregătorii pe boierii neaoşi şi i-au instalat pe fidelii lor. La cumpăna dintre cele două veacuri, când şi-a scris preotul Dumitrescu lucrarea, părea să conteze mai puţin că fanarioţii fuseseră tot creştin-ortodocşi, ci doar că nu fuseseră români.
Fiul ministrului de externe Otoman
Nicolae Mavrocordat a ajuns la Bucureşti în ianuarie 1716. Primul domn fanariot al Ţării Româneşti se născuse în cartierul Fanar din Constantinopol, într-o familie influentă. Dinspre tată, se trăgea din insula Chios, iar după mamă - din Petru Rareş, scrie A.D. Xenopol în „Istoria românilor din Dacia Traiană", vol. IV. Tatăl lui, Alexandru Mavrocordat Exaporitul, fusese mare dregător otoman (dragoman al Porţii, demnitate asemănătoare celei de ministru de Externe).
Ambiţios şi lacom, „toată viaţa lui nu umbl
