Petrescu s-a păcălit cînd a mers în Polonia, dar i-a ieşit în Rusia. La Sportul a lăsat o echipă de cupe europene, cu Urziceni a luat campionatul şi a uimit în Champions League.
Jucătorii l-au privit des ca pe un nebun. La Urziceni făcea cîte un amical la mijlocul săptămînii, într-o zi deschisă de un antrenament dur avut dimineaţa.
"O dată aveam cu Slobozia şi era 0-0 la pauză. Petrescu făcea urît tare de tot: «Apostole, îi ştii p-ăştia cu care joci? Frunză, îl cunoşti p-ăla de care n-ai fost în stare să treci măcar o dată?». «Nu, de unde să-i cunoaştem?!». «Păi, da, mă, n-aveţi de unde! Da' ei vă ştiu, că sînteţi pe primul loc în România şi ce folos?! Că tot 0-0 e?!». Amicalele astea rar se cîştigau, fiindcă echipa era stoarsă după antrenamentele dinaintea lor, dar Petrescu ştia asta şi-şi chinuia fotbaliştii astfel ca să se asigure că nu li se urcă la cap cînd eram lideri în Liga 1", povesteşte unul dintre oamenii care a colaborat cu Dan la Urziceni.
"Ca să învingi trebuie să fii la cluburi mari"
Dan Petrescu, un Zeman român, enervant pentru toţi adversarii şi dur cu jucătorii lui. Zeman, pe care l-a avut antrenor la Foggia. Cehul luase echipa asta din Serie C şi o dusese în Cupa UEFA, Petrescu a transformat Unirea într-o campioană după ce Sportul abia lăsat de el terminase pe 4 în România. Pînă şi el le-a văzut ca pe minuni. "Dar astea sînt excepţii. Ca să învingi trebuie să fii la cluburi mari. Că doar nu te aştepţi să devină Getafe campioană în Spania!".
Lucrat în Grant?
El a evoluat către autor al "excepţiilor şi al minunilor" din secund al lui Zenga la FC Naţional, apoi pariu al lui Şiman pe banca Sportului, eşec în Giuleşti şi iar alchimist în Regie. A plecat de la Rapid convins fiind că fotbaliştii l-au "lucrat" din cauza metodelor dure de pregătire şi a stilului său autoritar.
A ajuns în Polonia în perioada care a g
