În cea de-a cincisprezecea zi a lunii lui Gustar – ultima lună a anului bisericesc – creştinii sărbătoresc marele praznic al Adormirii Maicii Domnului. Este numit de teologi şi "Paştele verii”, fiind de altfel cea mai importantă sărbătoare închinată Maicii Domnului. Deopotrivă, atât credincioşii ortodocşi, cât şi cei romano-catolici, prăznuiesc moartea şi îngroparea Sfintei Fecioare Maria şi învierea şi înălţarea Preacuratei la Cer.

"Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci, cu trei zile mai înainte, a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: «Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare». Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrab în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci, de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stapâna, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite. După rugaciune s-a întors acasă, şi îndată s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi mulţumind Lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toata casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic”, aflăm din volumul "Vieţile sfinţilor de peste tot anul”.

La auzul acestei veşti, femeile chemate s-au tânguit însă "Preacurata le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe d