Confiscări, incendieri, arestări și redenumiri. În 124 de ani de existență, ziarul "Adevărul" a trecut prin multe, însă n-a încetat niciodată să fie garantul democrației.

Un nou început pentru "Adevărul": Beldiman duce cotidianul în Capitală

La 15 august 1888, „Adevĕrul" apare pe piață, cu un program în cincisprezece puncte, care acoperea mai toate marile probleme cu care se confrunta ţara. Cotidianul a fost înființat de Alexandru Beldiman, care a mutat publicația de la Iași, unde inițial a apărut în 1871, la București.

„Ziar cotidian", scrie în frontispiciu, sub titlul mare, cu litere rotunjite. La cârma lui, ca şi în 1871, se află ieşeanul Alexandru Beldiman.

Redacţia şi administraţia se afla în sediul Tipografiei Thiel şi Weiss, din strada Doamnei, iar începuturile sunt tare dificile: Beldiman se avântă în această aventură fără niciun capital, doar cu o redacţie micuţă alcătuită din „oameni de inimă şi buni scriitori", aşa cum se precizează în volumul aniversar „25 de ani de acţiune. Adevĕrul (1888-1913)".

Ziar mic, redacție mică

Prima echipă era foarte redusă ca dimensiuni, compusă fiind, în primă fază, din Grigore Ventura, prim-redactor, şi din fiul acestuia, Constantin Ventura, care semna „Un gălăţean".

Un an mai târziu, se adaugă I. Hussar, care se ocupa de problemele politice. „Condiţiile tehnice ale Adevĕrului de atunci sunt foarte modeste. Formatul mic - No.6 - tiparul lăsând de dorit, telegramele şi informaţiile reduse la prea puţin lucru".

Pe 15 decembrie 1888, patru luni de la reapariţie, "Adevĕrul" iese în format mărit, No. 10, iar capul de ziar se schimbă. Dispar literele rotunjite din titulatură, iar ziarul păstrează noua formă a siglei până la interzicerea publicaţiei de către comunişti în 1951.

„Adevĕrul" este o publicaţie antidinastică, iar orientarea e vizibilă încă de la primul număr: „Adevĕrul