Azi am fost pe santierul metroului din Drumul Taberei si l-am cunoscut pe Dorel. The one! Am aflat, printre altele, ca una dintre putinele probleme cu care se confrunta constructia primului metrou pe care-l mai fac romanii dupa 20 de ani este faptul ca in timpul sapaturilor cablurile de curent apar unde nu te astepti si pare ca nimeni nu stie unde duc ele. Nici macar Electrica, cea vanduta italienilor.
Bine, asta nu e o problema noua in Bucuresti, in general niciun furnizor de utilitati de stat sau privat nu stie ce retele are ingropate si unde. Stie doar sa ia bani pe ce circula pe ele. Iar asta e una dintre explicatiile pentru care nici macar un stapan privat (cum e cazul Electrica) nu e interesat sa-si faca un inventar al retelelor, atata vreme cat la capatul lor sunt destui fraieri care le platesc facturile.
La viitoarea statie de metrou Valea Ialomitei, seful de santier tocmai i se plangea fostului director al Metrorex ca iar au dat peste un manunchi de cabluri si stau sa le caute de stapani. Ca sa ma bag si eu in vorba, ma apuc si zic: "si asa apare personajul Dorel care le taie din greseala si apoi toata lumea face misto!". Un barbat negricios si maruntel, cu o vesta portocalie reflectorizanta, apare de nicaieri si zice: "de asta se si rup cablurile, doamna, asta e rostul lor. Pai daca nu s-ar rupe niciodata va imaginati ce ar fi? Toate fabricile de cabluri ar da faliment!". Eu ma amuz, si o tin pe a mea: "da, dar si Dorel..!" La care el imi intinde mana: "este numele meu, doamna, Dorel Vasile ma cheama, sarumana!".
Ne-am, amuzat, domnul Dorel m-a rugat sa-i fac o poza cu domnul director, ceea ce am si prestat, apoi am plecat mai departe sa vedem cum va arata pe dedesubt cea mai avansata dintre statiile metroului din Drumul Taberei, si anume Academia Militara. Pe drum am intalnit un barbat care cara prin santier un carut cu un caine in el. O ca
