O paranteză murdară – aşa arată cele 7 săptămâni în care USL s-a străduit să scape de Băsescu. Dacă marţi, 21 august, după tot acest bâlci distrugător, în loc să rupă pisica, CCR produce o decizie ceţoasă, aruncând zisul patruped în Parlament, cred că nervii românilor, şi aşa întinşi strună, ar ceda. Ajunge.
E simplu şi sumbru să socotim pagubele din paranteza murdară: bani cheltuiţi, bani pierduţi, avarii de imagine în Occident, scăderea încrederii românilor în votul democratic, mai multă ură între oameni. Totuşi, am putea identifica şi nişte câştiguri ale perioadei?
Da, în caz că ne gândim la cunoaşterea apofatică, negativă, ca la un mod de reducere a neştiinţei. Am aflat, mulţumită acţiunii hazardate şi heirupiste a USL, cine ce nu este.
Crin Antonescu nu e bun de preşedinte al României. Din 2009 şi până acum am tot observat alunecarea spre găunos, spre demagogie politicardă a unui crin tot mai galben. Dar nu credeam că poate ajunge la un adevărat delir de sine, la un autocult al personalităţii – măcar cultul lui Ceauşescu era făcut de alţii. „Ori tu, ori eu!”, „Băsescu nu scapă de mine decât dacă mă omoară!”, „Eu am în spate voturile a 7,5 milioane de români, Băsescu îl are pe ambasadorul SUA şi 900.000 de voturi. Cine e mai puternic?” Mai puternică e paranoia, pentru că Antonescu a ajuns să-i sufle în ceafă Monicăi Macovei, prevestitoarea războiului civil, cu declaraţia „Vor fi tensiuni sociale, dacă Băsescu rămâne la Cotroceni”.
Traian Băsescu nu e vreun curajos, nici un „brav om prietenos”, nici căpitanul care nu-şi părăseşte nava, cum s-a tot înfăţişat mulţimii. E un laş. Că este un mincinos natural, nu trebuia s-o mai demonstreze încă o dată, dar cât e de laş, de fără cuvânt şi fără onoare, l-am putut vedea acum în toată splendoarea.
Victor Ponta nu e premier. E un arivist influenţabil, presat de eminenţele cenuşii
